Miracol de Craciun II

Voiam să cred că nimeni şi nimic nu ne mai poate despărţi acum..dar m-am înşelat. Pe uşa de la intrare îşi face apariţia o familie cu o situaţie materială foarte bună şi bineînţeles că toate privirile au fost îndreptate spre ei..Mai ales ale lui Ellie, către băiatul lor de opt ani,îmbrăcat cu haine de firmă din cap până-n picioare..Cum să-I mai faci faţă ? Eu eram un copil simplu,careuia îi plăcea să se distreze şi să fie original în felul lui. Ştiam oarecum că adevărata valoare nu stă în hainele de pe tine,ci în ceea ce reprezinţi tu,acolo în interior. Nu eram un ţăran ,doamne fereşte..doar că nu aveam hainele lui de firmă,aveam nişte haine drăguţe care stăteau bine pe mine.Toţi când ne uitam la pozele de când eram mici ne apuca râsul,aşa că..În fine,mai pe scurt Ellie a fost impresionată de băiatul ăsta,şi va daţi seama că m-am uitat în ochii lui şi i-am declarat război! Nu-mi permiteam să o pierd..Băi frate, şi când eram pe ringul de dans,ba o trăgea spre el,ba o trăgeam eu spre mine..Însă,cum ea era atrasă de băieţii mai mari( că doar “ăia gândesc altfel”,fapt ce se aplică şi acum,în zilele noastre) nu prea mai aveam vreo şansă la o seară în doi..Cu un gust amar,am renunţat şi m-am dus să iau o gură de aer. Afară erau -5 grade Celsius şi eu stăteam singur pe scările clubului..Voiam să fac pe eroul dar chiar muream de frig,aşa că am decis să merg înăuntru să fac pe supăratul. În acel moment văd pe jos un inel..Probabil l-a pierdut vreo fată. Mă uit în stânga,în dreapta nu văd pe nimeni..Tentaţia a fost mare şi l-am luat de jos. Ce să fac cu el? Îl dau lui Ellie no? Zis şi făcut . Am prins momentul când copilaşul ăla s-a dus la maicasa,mai mult ca sigur să-şi şteargă pantofii de la Armani şi am luat-o pe Ellie de mâna spunându-I ceva de genu:

-Ştiu că îţi place de băiatul ăsta şi de mine nu..dar eu te plac mai mult decât el,şi îţi ofer cu această ocazie un inel.. ( îi sclipeau mai ceva ca un diamant,buzele ei au rămas paralizate iar privirea fixată numai în ochii mei)

-Vai..nici nu ştiu ce să zic. Mulţumesc mult.Chiar m-ai emoţionat.Pe tine te plac mai mult decât pe el,dar dacă eşti aşa timid ce pot să fac ?

-Doamne..chiar nu mi-am dat seama că asta era adevărata problema..Îmi pare rău! Ideea e că aşa sunt eu cu fetele care-mi plac.

-Păi de acum încolo să fii mai tupeist! (Şi de atunci nu am mai fost timid cu nicio fată…)

-Bine. Am să-ţi ascult sfatul…Acum vrei să dansezi cu mine şi să îl ignori pe îngâmfatul ăla ?

Write a Reply or Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.