Este foarte puțin probabil să fi auzit de injecția eidurală dacă nu ai căutat până acum informații despre nașteri. Într-adevăr, injecția epidurală este un termen folosit pentru a se referi la un tip de anestezie utilizat pentru a diminua durerile din timpul nașterii. În mare, o femeie din două folosește acest fel de anestezie în timpul nașterii.
Spațiul epidural se află spre exteriorul canalului spinal, între măduva spinării și învelișul osos al coloanei vertebrale. Înjecțiile epidurale sunt folosite pentru alinarea durerii bolnavilor care au probleme cu spatele. Ele sunt cel mai frecvent întrebuințate însă în cazul viitoarelor mămici, indiferent dacă este vorba despre o naștere naturală sau o cezariană. Prin introducerea unor corticosteroizi în spațiul epidural, în combinație cu un anestezic local, anestezia epidurală poate oferi un adevărat ajutor femeilor în travaliu.
Substanțele folosite diferă în funcție de caz. Pentru o anestezie epidurală normală, se limitează cantitatea de anestezic și se înlocuiește o parte din aceasta cu o doză de substanțe narcotice. Procedura are ca scop controlarea cât mai atentă a diverselor efecte pe care le poate avea anestezicul. Un alt tip de anestezie epidurală este cea combinată, epidurală-spinală, care îi permite pacientei efectuarea unei game mai largi de mișcări și un comfort crescut față de tipul antecedent. În plus, ea poate dura mai mult de 6 ore.
Orice procedură medicală, pe lângă efectele pozitive, poate avea și consecințe mai puțin dezirabile. Anestezia epidurală poate fi un ajutor foarte important pentru a calma durerile travaliului și pentru a-i permite unei femei să nască un copil sănătos fără dureri insuportabile. Dezavantajele sunt pe măsură: travaliul poate fi încetinit, tensiunea arterială a mamei și pulsul fătului trebuie verificate cu regularitate, iar destul de rar, nervii din regiunea atinsă pot fi afectați. În plus, corpul are nevoie de un timp să își revină complet după anestezie.
Avorturi recurente
Din pacate, avortul spontan in primul trimestru de sarcina este un eveniment destul de frecvent. Medicii estimeaza ca aproximativ 15-20 % din sarcini, ajung la avort. La aproximativ jumatate din cazuri, cauza avortului spontan in primul trimestru de sarcina este prezenta unei anomalii cromozomiale la fat sau embrion. O alta cauza poate fi prezenta unor anomalii structurale ale embrionului. De obicei, acestea sunt evenimente spontane, cu sanse mici de recurenta.
Din fericire, marea majoritate a femeilor care au avut un avort spontan, sfarsesc prin a avea mai tarziu un copil perfect normal.
Avortul spontan recurent, adica pierderea consecutiva a trei sarcini, este mult mai putin frecvent. Dintre cauzele unui avort spontan recurent, putem enumera:
- cauze genetice
- anomalii uterine
- cauze imunologice
- secretia inadecvata de progesteron
- anumite infectii
- sindromul anticorpilor antifosfolipidici sau tulburari de coagulare
- anumite toxine si medicamente, cum ar fi antimalarice si unele anestezice
Majoritatea medicilor recomanda testarea femeilor dupa trei avorturi spontane. Unele femei incep testarea chiar mai devreme. Deoarece anomaliile cromozomiale sunt cele mai frecvente cauze ale avortului spontan recurent, un prim mas pentru diagnosticare este testarea pe cromozomii tesutului fetal, unde este posibil.
Exista diverse strategii pentru tratarea avortului spontan recurent, insa medicii nu au putut ajunge la un acord in privinta celui care ar fi cel mai bun. Alegerea unui strategii este mai usoara, daca se stie care este problema. De exemplu, medicul poate repara chirurgical un uter cu o forma anormala. In cazul in care medicii nu pot gasi motivul unui avort spontan recurent, este dificil de stiut care este cel mai bun tratament. De retinut este ca, chiar daca nu a fost incercat nici un tratament dupa trei avorturi spontane, femeile inca au 50 % sanse sa aiba o sarcina normala, de succes.